Oda umbrei!

luni, 3 ianuarie 2011

Ma urmareste insistent de 16 ani
Mi-a fost alaturi cand m-am nascut .. cand am facut primul pas .. cand am varsat zeci de lacrimi .. si cand eram in al noualea cer de fericire.
Uneori vreau sa scap de ea .. sa raman singura si pustie .. dar e mereu in urma mea si nu pot sa scap de ea.
Ea seamana in sufletul meu tone de gri .. gri ce devine mocirla.
Dar totusi nu pot scapa de ea .. trebuie s-o port in buzunar.
E ca un magnet ce nu ma paraseste.


Nu fugi de umbra ta .. uneori singura optiune e sa spui "adio".

1 comentarii:

  1. Goda spunea...:

    Foarte frumoasa poezia si blogul la fel. Succes!

Trimiteți un comentariu