miercuri, 29 decembrie 2010


Am confundat acea "symphatie amoreuse" cu "dragostea"
Si am ajuns la capatul oceanului de lacrimi.

In sufletul meu a ramas un gol ce nu poate fi umplut de nici o fiinta omeneasca.

Viciile,pacatele,cancanurile,zvonurile orasului ma urmaresc.

De ce am crezut in fericire?
De ce am crezut in dragoste pura si curata?

Acum nazuintele mele poarta doar o tragica si austera sobrietate.


3 comentarii:

  1. Annie. spunea...:

    Diana, atit de trist. atit de frumos. atit de sincer.
    eu stiu/cunosc/am simtit si mai simt starea asta.
    e usor sa-ti pui toate sperantele intr-un om, sa crezi in el si tot atit de usor este pentru acel om sa lase totul, sa calce in picioare tot in ce ai crezut tu.

  1. Loghinushka' spunea...:

    cunoscuta stare.......(

  1. Anonim spunea...:

    frumos... am trecut si eu prin asa ceva...
    cu cit mai tare iti deschizi bratele cu atit e mai usor sa te loveasca... imi pun si eu zilnic aceste intrebari... am fost si eu uscat.

Trimiteți un comentariu