Timpul ne masoara destramarea.

vineri, 10 decembrie 2010

Seara .. seara rece de iarna .. miros de brad .. ceasca fierbinte de ceai .. crize de sensibilitate si reverie.Ma uit cu o placiditate ursuza si tainuita spre zabrelele inghetate .. si ma lipesc de aerul greu si umed.Iau o inghititura din ceasca alba si fierbinte .. imi strecor degetele in maneca puloverului si iti soptesc cu o candoare ingereasca cuvinte ruginite.Ma incalzesti cu suflarea ta si ma repari cu o singura antingere.Simt cum te topesti putin cate putin .. si ma saruti furtiv .. ca intr-un final sa dispari.Imi ridic trunchiul obosit si ma indrept spre geam .. il deschid si las sa bata vantul .. sa-ti aduca mirosul .. sa-ti simt prezenta .
N-am sadit seminte de adevar .. sunt iluzii .. cu care ma hranesc .. si care-mi asigura existenta.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu