Ploua .. o draperie de picaturi imi acopera sufletul.
Stropii grei imi lovesc pielea si ma duc cu gandul la trecutul indepartat.Picaturile imi aluneca incet pe corp .. cum imi lunecau usor candva mainile tale.
Caut sa gasesc acele urme .. si ma ratacesc in propriu-mi corp.
Ploaia rece imi spala pacatele si raman alba si curata.Prezenta ta ar fi putut schimba orinduiala lucrurilor.
Ploaia se amesteca cu lacrimile si acestea dispar de pe fata mea .. dispar si urmele lasate de durere.
Ploaia acuma e sarata si are menirea de a sterge amintirile dulci.
Ploaia e unica scapare.