Sunt bolnava,m-a parasit izvorul inspiratiei poetice.
Imi cade carnea de pe oase,am fata fara culoare,iar stomacul scoate sunete aspre si tipatoare.
Sufar pentru ca nu pot sa spun lucrurilor pe nume,sufer pentru ca vreau ceva puternic,ametitor si sfasietor, "un tricou galben".
Ma asez des pe marginea drumului,pe asfaltul rece,si privesc metamorfoza lucrurilor ce-mi inunda spatiul,in speranta ca va veni o zi in care,intr-un elan de eroism am sa ma napustesc in strada si am sa urlu tare,incat vibratiile corzilor mele mute,sa tremure de frica.
"Sufer pentru ca nu pot sa spun lucrurilor pe nume." te-ai molipsit de la mne sau invers))