Esenta divina.

Un tot intreg

O forma neregulata si o lume nemarginita

Substanta umana cedeaza

Cerul cade

Fiinta ta se inalta.

Un cerc ingust ma cuprinde

Ma pierd in infinit

Ma orbeste prezentul.

Uda .. ma trezesc .. urmarita de acea umbra

Nu vrea un vis lung

Povestile is triste si dor

Te vreau doar alaturi

Noi doi

Intr-o lume reala

si fara gand la viitor.

Am capul greu,abia de il mai tin pe umeri.

In fiecare zi ploua.
Ploua in mintea mea.
Ploua deasupra mea.
Soarele nu-mi mai apare pe strada.
Nori impanzesc sufletul si cerul.
Ma simt uitata intr-o gara
Departe de tot ce mi-a marcat existenta.
Plutesc usor in aer ..
Capul ma trage spre pamant.
Vantul imi spulbera si utimele amintiri si ..
Raman goala .. goala si uda.
Nimic nu ma leaga de trecut
Si nimeni nu a ramas in trecut.
Traiesc prezentul
Azi
Si viitorul
Maine.
Tu-durere,chin si suferinta
Eu- .. o nota din prezent.
Pleaca si lasa-ma sa-mi ridic capul!

Mi manchi.

Ma chinuie intrebarea
Si ma apasa durerea,
O fiinta fara vlaga
Ce-si cauta tacerea.

In mijlocul pustiului
La capatul rabdarilor
In spatele mormantului
Cu visul amintirilor.

Te-astept de-o viata intreaga
Si inca am s-o mai fac
Caci dulce a fost trecutul
De ce sa-mi pun capac??

Te astept sa vii .. si sa ma vezi
De ce nu intelegi ca imi lipsesti???

Ma inunda un gol inexplicabil.
Sunt prezenta intr-o alta dimensiune existentiala,motiv pentru care plamanii mei inceteaza sa isi indeplineasca functiile.Simt ca nu am puteri,ca nu sunt in stare sa continui drumul.
Oasele mi se descompun si cad usor la pamant.Ajung sa ma tarasc de durere in nisipul aspru al vietii.
Fiinta mea capata un nou contur .. si ajung o figura neinsemnata.

Voglia di volare .. ma paura di cadere

De cate ori am vrut sa ma ridic in ceruri .. si de cate ori frica ma doborit.Oare de ce sunt atat de slaba?De ce nu sunt in stare sa trec de acest obstacol imponderabil?
Mereu mi-a fost frica sa nu cad,niciodata nu am avut curajul sa plutesc fara ca sa imi fac griji de ce va urma.
Vreau sa ma bucur de viata .. sa-mi impart cu tine sentimentele .. insa consecintele ma infioara.
Daca raman din nou singura?
Daca se intampla sa sufar din nou?
Daca imi voi nega din nou existenta din cauza ta?
Oare exista vreo explicatie?
De ce mereu ne e frica sa zburam?
Oare e mai bine sa ramai cu picioarel pe pamant? .. sau totusi merita sa iti irosesti puterile si sa incerci sa zbori?