Inca nu e totul pierdut!

Ingerii

Cerul plange cu ploi torentiale

Ingerii si-au mutat resedinta

Visele se lovesc de paravane imponderabile .. iar lacrimile curg ca dintr-un robinet

M-ai golit de substanta .. m-ai inecat cu iluzii.

Simt o durere in partea stanga a toracelui .. o durere neroada ce scoate sunete de 218 decibeli.

Ingerii si-au mutat resedinta.

Copilarie

Ma vreau din nou mica (cu doua cosite .. breton scurt) .. genunchi zgaraiati .. fundite cat capu meu .. si fara dinti)

Ma vreau din nou in perioada aia a vietii cand totul mi se parea perfect si ma bucuram de lucruri marunte.

Vreau sa ma uit din nou la “Valetina,grasuta mea frumoasa” si sa mi se stranga stomacul cand il vad pe Oreste .

Vreau sa ascult din nou piese d-alea vechi (Lasa-ma papa la mare,O cireasa amara,Da-mi noptile inapoi .. etc)

Vreau din nou gume de mestecat cu abtibilduri.

Vreau sa stau duminica in fata televizorului si sa ma uit la Pokemon.

Vreau sa ma joc cu Barbie si Kent .. sa acord mai mult timp decorului decat insusi jocului.

Vreau sa mananc multe ecleruri si ciocolate,vreau sa incapa cat mai multe in mine).

Vreau sa defilez in pantofii si rochia mamei.

Vreau sa ma uit in ajunul Craciunului la “Home alone”,fara ca sa imi para banal acest film.

Vreau sa ma urc in bratele mamei cand am chef.

Vreau sa stam in pauze si sa jucam sotron sau sa sarim coarda.

Vreau ca iepurasul sa-mi aduca din nou bomboane in cazul in care mananc tot din farfurie.

Vreau sa cred ca Mos Craciun exista.

Vreau ca ziua sa-mi para vesnicie.

P.S Copilaria e atunci cand olita te asteapta sub pat.

Intr-o zi

Intr-o zi am sa cresc atat de mare incat n-am sa ma mai ridic in degete pentru a aprinde lumina din bucatarie.

Intr-o zi am sa cresc atat de mare incat am sa uit de toate nimicurile care ma fac sa sufar.

Intr-o zi am sa cresc mare .. si am sa dau peste jurnalul meu maro .. am sa-mi bag muzica siropoasa .. am sa ma asez pe gresia rece .. si am sa incep sa plang

Ciocolata

Au hotarat sa-si intersecteze privirile la 17:00,in fata restaurantului din strada X.

Amelie statea inerta in fata oglinzii si oscila intre puloverul de casmir si pantalonii kaki .. si rochita albastra ce abia ii acoperea genunchii.Nu era sigura de rolul pe care il va avea in acea seara,motiv pentru care aspectul vestimentar i se parea ori prea excentric si tipator,ori prea simplu si ordinar.Intr-un final se opri in in fata bluzitei cu maneci bufante pe care o asorta cu o fustita tip creion.Isi arunca in picioare pantofii si isi lasa parul sa-i curga pe spate .. se uita 5 minute la propria reflexie din oglinda,dupa care tranti usa .. si cobori in graba scarile blocului.

Aerul proaspat al primavarii ii linisti torentul de emotii si o hrani cu o doza de curaj.

Amelie era punctuala si isi facu aparitia exact la ora preconizata in coltul strazii X .. unde un tip la patru ace o astepta de ceva vreme.(o mica paranteza .. din cauza circumstantelor,si anume spatiu si timp .. am fost nevoita sa renunt la tricoul galben pe care-l poarta personajul masculin din imaginatia mea,dar tin sa remarc ca sub costumul elegant ce ii va acoperi corpul,se afla aceeasi constructie anatomica a tipului in galben).

... Pe chipul lui palid aparu un zambet usor .. in mana dreapta tinea un buchetel de flori de camp pe care il intinse lui Amelie cu multa sfiala .. stia ca nu ii plac florile,si ca admira doar cactusii,dar nu isi imagina o iesire lipsita de acest gest.Amelie rosi usor si il urma in sala plina de luminte,s-au asezat intr-un colt mai "nepopulat" langa geamul ce dadea in strada Y.Ea comanda un ghiveci de legume,iar el creveti in sos de homar,ambii optind si pentru sucuri acidulate.

Amelie era interiorizata si incordata,statea cu ochii plecati in farfurie si se limita la replici scurte,si uneori chiar lipsite de sens .. de partea cealalta a mesei,el ducea o lupta interioara(era indragostit iremediabil de ea),motiv pentru care tot ce interprindea i se parea o prostie de care ar fi capabil doar un pusti de treispe ani.

Sa recunoastem ca si partea masculina are emotii cand ii loveste Erosul,sunt fragili,ridicoli,si rosesc pana in varful urechilor.Uneori te indragostesti fara sa-ti dai seama .. si nu mai poti da inapoi!

Pe masa se ratacira cateva lumanari ce palpaiau usor.Briosele cu ciocolata ii incantara privirile lui Amelie,care se pregatea sa le devoreze in graba,dar fu intrerupta de glasul lui taios:

-Stii ca daca mananci ciocolata creierul tau produce acelasi tip de chimicale ca atunci cand esti indragostit?

-Nu .. nu cred ca am auzit de chestia asta.

-Te asigur in cazul asta .. ca dupa aceasta portie de briose vei simti o nevoie acuta de a ma strange in brate si de a ma saruta.

Amelie isi bulbuca ochii si nu-i venea sa creada cat de tupeist poate fi un tip in asemenea circumstante.Era gata sa tasneasca afara,dar simti o nevoie arzatoare de-ai demonstra ca se insela,si ca scopul acestei intalniri din punctul ei de vedere,era doar unul amical.Avea si ea o strangere de inima cand il vedea,dar nu era in stare sa recunoasca acest fapt .. si mai ales in urma fazei cu ciocolata.Isi umplu gura cu biose .. iar in coltzul gurii in ramasera cateva firimituri.El se apropie incet de ea si ii atinse usor buza de sus cu aratatorul.Acest gest ii starni picaturi in ochii lui Amelie .. care se ridica si isi indrepta corpul spre iesire.

Cerul era incununat cu luna plina si se simtea un aer rece de primara care fu strapuns de un tipat taios "Amelie" .. ea isi intoarse privirile si il vazu stand in genunchi in mijlocul strazii.Simtea o necesitate intensa,aproape violenta de al cuprinde si de-al saruta.Luminite mici ii spalau obrajii .. si dupa o lunga sovaire i se arunca in brate.Amelie isi ascunse capul chiar sub clavicula lui,era mica si neajutorata .. pe neasteptate se simti sarutata.El o prinse de umeri si isi apasa gura,avea gust de tutun si fructe de mare,nu era un sarut in toata legea,era mai degraba o ventuza ce o devora plina de manie.Isi dorea cu fiecare celula a corpului ca totul sa ia sfarsit .. si un val de nerabdare o inunda,isi imaginase un alt final.

Atentie la ciocolata!

Spasm

Sunt bolnava,m-a parasit izvorul inspiratiei poetice.

Imi cade carnea de pe oase,am fata fara culoare,iar stomacul scoate sunete aspre si tipatoare.

Sufar pentru ca nu pot sa spun lucrurilor pe nume,sufer pentru ca vreau ceva puternic,ametitor si sfasietor, "un tricou galben".

Ma asez des pe marginea drumului,pe asfaltul rece,si privesc metamorfoza lucrurilor ce-mi inunda spatiul,in speranta ca va veni o zi in care,intr-un elan de eroism am sa ma napustesc in strada si am sa urlu tare,incat vibratiile corzilor mele mute,sa tremure de frica.